În toate procesele civile privind minorii, în cazurile în care este obligatorie sau se dispune de către instanță ascultarea lor, această ascultare a minorilor de către judecător în prezența psihologului DGASPC se poate face doar ca ultimă etapă a cercetării judecătorești, așadar doar după ce au fost administrate toate celelalte probe în dosar.
Ascultarea minorului înaintea administrării celorlalte probe, precum audieri de martori, luarea de interogatorii, expertize etc., este lovită de nulitate.
Judecătorul nu are libertatea de a alege să asculte minorul înainte de finalizarea administrării celorlalte probe, ci este obligat să efectueze această procedură doar la finalul cercetării judecătorești. După etapa ascultării minorului, nicio altă probă nu mai poate fi administrată. În caz contrar, se aplică sancțiunea nulității, prevăzută de art. 185 alin. (2) Cod procedură civilă, coroborat cu art. 176 pct. 6 Cod procedură civilă.
Astfel, art. 1403 alin. (5) din Legea Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului – astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 123/2024 prevede că: ”Ascultarea minorilor în cadrul procedurii judiciare se va realiza în mod obligatoriu ulterior administrării probelor din dosar, ca ultimă etapă a cercetării judecătorești. Opinia minorului are valoarea probatorie a unei prezumții relative.”
Mai multe detalii în articolul de specialitate scris de doamna avocat Cristina Cuibuș, Senior Partner SCA Trifan, Cuibuș, Bălan pentru Juridice.ro:
