Prejudiciu de 300.000 Euro creat în cei 10 ani de nepăsare. Familie destrămată și evacuată din propria locuință.
De 10 ani, Biserica Ortodoxă Română și Mănăstirea Codru ignoră Sentința judecătorească de obligare la plata către constructor a frumoaselor lucrări realizate de acesta la Mănăstire.
Deși lucrările au fost realizate încă din anul 2011 de o firmă de familie din Câmpia Turzii, Mănăstirea a decis să refuze plata lucrărilor contractate, ceea ce a dus la rezolvarea problemei în instanță. În cadrul dosarului au fost administrate mai multe probe, de la martori, până la expertiza tehnică în construcții, concluzia instanței fiind că lucrarea efectuată a fost finalizată și a corespuns tuturor criteriilor de calitate, iar Mănăstirea a refuzat în mod abuziv să semneze procesul-verbal de recepție și are obligația să achite lucrările conform contractului. În 2013 sentința a rămas definitivă și irevocabilă la Tribunalul Specializat Cluj prin anularea recursului Mănăstirii.
Cu toate acestea, nici până în ziua de azi Mănăstirea Codru nu a plătit nici măcar un leu pentru frumoasa lucrare, motivând că această sarcină revine Bisericii Ortodoxe Române. La rândul său, B.O.R. afirmă că nu are nicio obligație în a-și însuși lucrarea. Mai mult decât atât, a fost contestată încercarea de executare silită, cerându-se în mod sfidător obligarea păgubiților la plata cheltuielilor de judecată ale Mănăstirii.
În acest joc al nepăsării, Mănăstirea și B.O.R. au reușit să destrame și să ruineze familia care s-a ocupat de lucrări. Cei doi soți care dețin firma constructoare au intrat în colaps financiar din cauza țepei primite de la fețele bisericești, și-au pierdut locuința, fiind evacuați de bancă pentru că nu și-au mai putut plăti ratele, au divorțat și sunt în continuare executați silit de creditorii pe care la rândul lor n-au mai reușit să-i plătească.
Reprezentanții bisericești afirmă în înscrisurile depuse la instanța de executare că bunurile lor sunt sfinte și nu pot fi executate silit impunându-se astfel, în opinia lor, anularea dosarului de executare. Ne punem întrebarea: de ce nu își respectă benevol obligațiile stabilite de instanța de judecată? La momentul când au contractat lucrarea, bunurile nu erau sfinte? Au știut încă de la momentul semnării contractului că nu vor putea plăti niciodată lucrările contractate?
Pentru că dacă au știut și au urmărit acest lucru, fapta este una gravă, fiind prevăzută ca infracțiune de Codul penal la art. 239 alin. 2, respectiv: se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă fapta persoanei care ştiind că nu va putea plăti, achiziţionează bunuri ori servicii producând o pagubă creditorului (Abuzul de încredere prin fraudarea creditorilor).
În speță, prejudiciul a ajuns la cifra de 300.000 Euro și nu este sigur că acesta va putea fi vreodată recuperat prin căile judiciare demarate. Nu este însă niciodată prea târziu pentru o îndreptare benevolă a situației.
