Chirie de Monaco pentru un spațiu în ruină. Cum a cerut Primăria Cluj-Napoca 760 de euro lunar pe 27 mp degradați și a pierdut definitiv în instanță.
Un litigiu civil întins pe durata a opt ani, început în 2017 și finalizat definitiv în 2025, scoate la iveală una dintre cele mai elocvente discrepanțe dintre pretențiile financiare ale administrației locale și realitatea bunurilor puse la dispoziția cetățenilor, într-un oraș deja sufocat de una dintre cele mai scumpe piețe imobiliare din România.
Primăria Cluj-Napoca a chemat în judecată ocupanții unui spațiu de 27 mp, situat în zona centrală a municipiului, solicitând obligarea acestora la plata unei chirii lunare de 760 de euro. Argumentul a fost unul clasic: amplasamentul „ultracentral”, tratat ca suficient pentru a justifica o chirie la nivel de piață „premium”.
Problema majoră, ignorată complet în pretențiile formulate de municipalitate, a fost starea efectivă a spațiului. Deși situat în centru, imobilul se afla într-o stare avansată de degradare, cu deficiențe majore, lipsuri evidente și condiții care nu puteau susține nici măcar de departe nivelul chiriei solicitate: lipsă apă curentă, lipsă gaz, lipsă curent, lipsă toaletă, pereții crăpați, clădire demolabilă.
Cu toate acestea, în primă instanță, cererea primăriei a fost admisă, iar chiria de 760 de euro a fost validată judiciar, într-o abordare care a tratat poziționarea geografică drept criteriu aproape exclusiv, în detrimentul realității materiale a bunului.
Abia în apel situația a fost reașezată pe baze reale. Prin administrarea de probe și printr-o expertiză evaluatorie detaliată, s-a demonstrat că evaluarea inițială era ruptă de realitate, iar pretențiile financiare ale autorității publice erau complet disproporționate față de ceea ce oferea efectiv spațiul.
Instanța de apel a constatat absurdul situației și a redus chiria lunară de la 760 de euro la 160 de euro, adică de aproape cinci ori mai puțin. Consecința directă a fost o diminuare a debitului total cu aproximativ 40.000 de euro, în favoarea chiriașilor.
Hotărârea pronunțată în apel a fost menținută integral și în recurs, devenind definitivă. Mai mult, după cinci ani de litigii, instanța a obligat autoritatea locală la plata sumei de 4.000 de euro cu titlu de cheltuieli de judecată, reținând că aceasta a căzut în pretenții în mod substanțial.
Cauza a fost instrumentată de avocatul Ștefan Bălan, din cadrul SCA Trifan, Cuibuș, Bălan, care a subliniat că speța este relevantă nu doar pentru părțile implicate, ci pentru un fenomen mult mai larg:
„Nu poți cere chirii de Monaco pentru spații care arată ca după bombardament. Faptul că un imobil este situat în centrul orașului nu exonerează autoritatea publică de obligația de a-l întreține și de a face evaluări corecte. În acest caz, pretențiile au fost complet desprinse de realitate, iar instanțele au fost nevoite să corecteze un abuz evident.”
Cazul ridică semne serioase de întrebare cu privire la modul în care administrația locală înțelege să se raporteze la cetățeni, într-un oraș în care prețurile imobiliare sunt constant invocate pentru a justifica chirii, taxe și impozite ridicate, dar unde calitatea bunurilor și serviciilor oferite rămâne, în multe situații, la un nivel departe de pretențiile financiare formulate.
Speța demonstrează că piața imobiliară „excesivă” din Cluj este folosită adesea ca paravan pentru solicitări financiare exagerate, chiar și atunci când realitatea din teren indică degradare, lipsa investițiilor și o indiferență structurală față de standardele minime.
După opt ani de proces, instanțele au pus punct unei situații care ar fi trebuit să fie evidentă de la început: nu poți cere chirii de lux pentru spații aflate sub un minim nivel de subzistență.